Naufragiati pe o insula pustie din Pacific, un grup de copii invata sa supravietuiasca fara sprijinul sau ocrotirea unui adult. Ar putea crea o lume noua, mai pura, insa germenii unor patimi adanc sadite in fiinta umana incoltesc si iau stapanire asupra universului infantil, distrugandu-i inocenta.
Titlu original (EN): Lord of the Flies
Autor: William Golding
Numar de pagini: 240
Categoria: Beletristica / Literatura Universala
Dificultate: 3/10
Cartea o gasiti pe elefant.ro aici sau pe libris.ro aici.
William Goldig, scriitor britanic care a trait in secolul XX, este laureat al premiului Nobel pentru literatura in anul 1983. Juriul din acel an a motivat acordarea premiului ”...pentru romanele sale care, cu perspicacitatea unei arte narative realiste dar purtand si amprenta diversitatii si universalitatii mitului, ilumineaza conditia umana din lumea de azi.”
Romanul de fata, Imparatul mustelor, nu face deloc exceptie de la acest stil al autorului, de expunere a conditiei umane. William Golding sustine ca semintele raului fac parte din natura umana, sunt innascute si se pot exprima chiar si in cel mai infantil mediu. Sentimentele negative ca ura, spaima, dispretul precum si dorinta de putere pot pune stapanire pana si pe cele mai inocente minti.
Copiii din aceasta povestire a lui Golding sunt naufragiati pe o insula pustie - un cliseu des intalnit pentru a ilustra un alt univers, o lume care nu are legatura cu civilizatia cunoscuta. Acest cliseu ajuta si cititorul care vrea, prin intermediul lecturii, sa calatoreasca intr-o cu totul alta lume.
Cativa dintre copiii mai mari devin vanatori, motivati de nevoia de hrana. Treptat isi inving temerile, inclusiv cea de a ucide, care le deschide apetitul pentru sange. Ne punem intrebarea in ce proportii vanatoarea este motivata de nevoia de hrana si in ce proportii de dorinta de ucide?
Acestea sunt doar unele dintre pacatele rasei umane ce apar ciclic in istoria lumii. Ele sunt bine ilustrate intr-un univers infantil, care are toate atuurile sa fie unul fara de pacat dar care repeta aceleasi greseli.
Fragmentul de mai jos este de o mare incarcatura psihologica, exprima concis emotii si trairi umane intalnite si in situatii obisnuite.
„Ralph aproape ca se arunca in spatele unui pom cand vazu ceva in mijlocul lui, dar isi dadu seama repede ca fata alba era de fapt un os, ca teasta porcului ii ranjea din varful unui par. Pasi incet in mijlocul luminisului si se utia atent la teasta care lucea la fel de alb cum lucise odinioara scoica si parea ca il priveste batjocoritor si cinic. O furnica harnica lucra de zor intr-una dintre orbite, altminteri obiectul nu dadea nici un semn de viata.
Oare asa sa fi fost?
Simti mici intepaturi de teama pe sira spinarii. Se ridica in picioare cu fata aproape la nivelul testei si, cu ambele maini, isi dadu parul intr-o parte. Dintii ranjira si orbitele goale parura ca-i domina privirea.
Ce era asta?
Teasta il fixa pe Ralpf ca o fiinta care cunostea toate raspunsurile si nu voia sa le dezvaluie. Il cuprinsera frica si o furie morbida. Lovi cu violenta, iar obiectul scarbos din fata lui se clatina ca o jucarie, dar reveni si continua sa-i ranjeascaș il lovi din nou si urla de scarba...”
Romanul este devenit un clasic al secolului trecut, iar de ecranizarea acestuia s-a ocupat regizorul Peter Brook. Filmul cu acelasi nume, Lord of the Flies, apare in anul 1963.
Lucian